Articole scrise de Laurențiu Sfinteș

Sigur, au fost și evenimente, declarații, evoluții care au ieșit oarecum din monotonia cu care ne-a obișnuit războiul în ultima perioadă.

La începutul lunii februarie, generalul Zalujnîi era înlocuit de la comanda forțelor ucrainene. La începutul lunii martie, generalul Zalujnîi era promovat ambasador al Ucrainei în Marea Britanie.

În fiecare seară, spectacolul televiziunilor de știri.

Când e vorba de bani, statele funcționează precum băncile: pun condiții, cer dobânzi, impun comisioane, au nevoie de gaj, nu dau nimic pe gratis iar cuvântul empatie nu există în vocabularul interbancar.

La prima oră a dimineții, când soarele de-abia reușește să se cațăre pe frontiera cețoasă a orizontului, deschid televizorul pentru a afla pulsul lumii.

Înainte de a pleca la un post, un fost șef al Apărării (Statul Major General, la acea vreme, n.n.) ne-a primit pe cei câțiva care urma să fim atașați militari în unele capitale prietene, partenere sau de interes.

Și anul acesta războiul va fi serios.

Un film video care circulă pe rețelele de socializare prezintă un luptător ucrainean care prognozează încheierea conflictului din Ucraina în acest an, „maximum în prima parte a anului 2025”.

Cu câteva zile în urmă, Le Monde a dezvăluit că, pe 21 februarie, în timpul unei activități oficiale organizate în memoria rezistenței armene, președintele Emmanuel Macron a afirmat că e posibil ca anul viitor (deci 2025? Ehehei, până atunci va mai curge apă pe Dunăre...)

Războiul din Ucraina intră în cel de-al treilea an calendaristic, a devenit realitate cotidiană pentru un continent râzgâiat de prea multă pace.

Au avut loc, în ultima perioadă, o serie de evoluții deosebit de interesante în și privind Ucraina.

Recent, The Wall Street Journal a publicat conținutul potențialului, dar atât de îndepărtatul deja, acord în Rusia și Ucraina, negociat în martie 2022.

Au trecut și primii doi ani ai războiului. Nu e chiar o aniversare rotundă, bine ar fi să nu existe una, dar nicio o prognoză nu bate realitatea prezentă și o perspectivă de pace nu pare a înmuguri în acest sfârșit de februarie mai cald ca de obicei.

Puține perioade din ultimii doi ani au fost mai dense în evoluții paralele, importante și contradictorii, ca săptămâna care tocmai a trecut.

Am făcut o prognoză, bazată pe sursele publice la dispoziție, afirmând că generalul Zalujnîi va fi înlocuit, probabil, de generalul Budanov

Nu mi-am propus să țin o cronică a războiului pentru simplul motiv că nu am crezut că pot face acest lucru.

Într-o altă viață, la Moscova, am călcat de câteva ori pragul unui centru de analiză, numit pompos ”Centrul de Analiză a Strategiilor și Tehnologiilor / CAST”, unde niște băieți, uneori și niște fete, cercetători vreau să zic, se ocupau să realizeze lucrări de analiză, desigur obiective și neutre...

Sunt multe asemănări între munca arheologilor și cea a media.

Unele războaie încep pentru că nu pot fi evitate, altele pentru că cine le pornește crede că vor fi plimbări în parc, sub clar de lună.

Propaganda este ca un cor care cântă aceeași melodie, o sumă de voci, totuși diferite, susținându-se una pe alta.

Scena Crăciunului dintr-un armistițiu spontan, petrecută între tranșeele primului război mondial, care a inspirat și un film, Joyeux Noël, în 2005, este greu să aibă loc în zilele noastre.

Titlul nu corespunde realității, dar nu pentru motivul acela banal cum că nu ar exista Santa Claus și că totul este o poveste de făcut copiii să danseze în jurul bradului.

Victoria are mulți părinți, înfrângerea este orfană. Este o zicere care, la rândul ei, are mulți părinți, de la istoricul Tacitus, la poetul Keats, la președintele John F. Kennedy.

Războiul de la televizor nu e același cu cel din tranșee.

Mai bine spus, iarna din acest an e altfel decât iarna de anul trecut.

Unii analiști, chiar și de pe această platformă, susțin în continuare că armata ucraineană poate elibera Crimeea, chiar contrar reținerilor comandanților ei.

Poveștile de pe front sunt mai mult sau mai puțin realiste, cu mai multe sau mai puține detalii, în funcție de locul unde a ajuns cel care le spune.

Pe 21 noiembrie 2013, Viktor Ianukovici, președintele de la acel moment al Ucrainei, a anunțat intempestiv renunțarea la acordul cu Uniunea Europeană, deja aprobat de parlament, în favoarea unor relații mai strânse cu Rusia.

Fostul consilier prezidențial de la Kiev, Olexii Arestovici, trimite din ce în ce mai des săgeți la adresa actualei conduceri a țării

Umblă vorba prin târgul analiștilor că între Rusia și Ucraina ar avea loc niște convorbiri la secret.

fără imagine *proverb ucrainean. La război, adevărul e alunecos, chiar dacă e spus de la distanță, chiar dacă se dorește neutru, bazat pe realități, depinde, totuși, cum e spus, când e spus, de ce e spus.

Plecat să văd culorile toamnei, am citit mai puțin despre războaiele curente, acum deja două, ambele, se spune, capabile să ne poarte către marginea prăpastiei.

În dorința de a fi populari în fața unui public ce apreciază limbajul direct, purtătorii de cuvânt ai unor instituții centrale din SUA folosesc uneori expresii neaoșe, din folclorul Vestului Sălbatic sau ziceri înțelepte atribuite părinților Constituției americane.